Normalitate

Îmi amintesc, parcă a fost ieri... noian de amintiri îmi vin ca un tăfălug în minte. Am nevoie să retrăiesc acele clipe, uneori mă întreb dacă acesta nu este un ultim strigăt al feminității care încearcă să se pregătească pentru o nouă etapă a vieții. Privesc femei însărcinate, femei care au pruncii la sân, închid ochii și retrăiesc… Însărcinată! Da, sunt eu, o femeie la 19, la 20 și 23 ani. Fiecare moment a fost unic, și cât de mult aș vrea să găsesc cuvinte potrivite, acestea sunt atât de sărace pentru a descrie tot ce simte o femeie însărcinata! Port experiența dureroasă a unei mame care a rămas cu brațele goale și sânii plini de durere…privind neputincioasă cum minunea abia născută pentru viață trece încet spre neant. Sunt apăsată de experiența ce te face să mergi cu această suferință ani si ani fără să te poți elibera. Nimeni nu poate lua locul nimănui, fiecare avem părticica noastră în această lume (niciodată nu am să pot întelege invidia ce macină oamenii, lupta și datul din coate pentru a fi superior celui de lângă tine, când este atât de simplu! Trăim întotdeauna în dreptul nostru, niciodată în locul altuia). Port experiența unei noi împliniri și asta mă face să îmi amintesc… Însărcinată! Eram conștientă sau nu de starea mea…Mă bucuram în fiecare minut de misterul care creștea în pântecul meu. Eu și acea minune eram una, aceeași simțire, aceeași bucurie sau tristețe. Momente în care savurăm orice tresărire a trupului micuț țintuit prizonier în trupul meu; momente în care trăiam o teama cumplită vizavi de clipa descătușării lui din prizonierat și iesirea către lumină. Un copil este mereu o viața, iar viața născută este un cuvânt necunoscut, adevarat, viu…Copilul este concretizarea visului în realitate. Mama este matricea vie care știe cum, de ce, și pentru cine are un sens în această viață, copilul pe care îl va aduce în lume va fi confirmarea sensului vieții ei. Mama are rolul de a iriga și proteja, ea este sursa tuturor emoțiilor ce vor fi nutrite de minunea numită ,,copil’’. Nașterea este însoțită de fenomene care generează în timpul vieții intrauterine, reacții emoționale majore, este un eveniment care marchează debutul vieții de relație. Prin natura sa este un eveniment traumatic atât pentru mamă cât și pentru copil, producerea ei solicită cele două organisme la maxim. Prin naștere întregul organism matern se angajează într-un intens efort fizic și psihic. Nașterea este însoțită de teama…nu odată, acea teama și eu eram nedespărțite, iar la celălalt pol exista conștienta ca am să mă trezesc când totul va fi trecut și îmi voi aminti acea teamă ca pe un vis urat. Există teama legată de durerea fizica inevitabilă, teama anxioasa legată de întalnirea cu propriul copil (Oare va fi asa cum am visat! Va fi un copil sănatos? Mă voi descurca?) întrebări și temeri ce te ia cu asalt și cărora nu ai să le dai un răspuns. Momentul întâlnirii dintre mamă și copil este plin de tensiune emoțională. Reprezentarea mentală a copilului este una anticipativă, de regulă aceasta este foarte puțin în concordanță cu copilul real. Se spune că parinții ,,își adoptă’’propriul copil, corectând imaginea construită anterior conform realitații. Sugarul își recunoaște mama după miros, el nu o vede încă. Apropierea mamei îi semnalizează sugarului mirosul acesteia, îndepărtarea de ea îi solicită auzul. Prin diferențierea între senzațiile auditive și cele olfactive, copilul va recunoaște și aceste două simțuri de o intensitate puternică, îl vor ajuta să recunoască corpul mamei, care se apropie. La contactul cu mama, corpul lui dispare pentru a fi unul cu cel al mamei. Percepția auditivă va continua să se dezvolte și se va modifica atunci când mama îl ține în brațe, deoarece corpul produce vibrații pe care sugarul le simte. Subiectul despre micuța minune care se pregatește pentru lupta cu viața este extrem de vast, ne vom ocupa de el alta data mai pe larg. Vreau să ma întorc la mine ca mamă și nu numai, vreau să mă întorc la mamele ce vor citi aceste rânduri. Draga mea, acum ai parte de momente unice, prin care au trecut și femeile din preajma ta. Anii care au trecut au facut ca amintirea acelor clipe să se estompeze. Mama, bunica, mătușa, sora sau vecina a simțit la un moment dat tot ceea ce simți și tu acum, aceleași temeri, aceleași bucurii comune tuturor femeilor și totuși unice pentru fiecare mamă. ,,Știi…te porți straniu! Nu te mai recunosc! Ești schimbată! Pur și simplu nu mai ești tu!’’dacă auzi aceste vorbe stai o clipa și citește ,,După naștere, trăirile mamei sunt în continuare tensionate, predominant negative, încărcate de spaima de a nu putea face față îngrijirii copilului, de a nu-i îțelege nevoile, de a nu-și putea da seama de eventualele lui suferințe și boli (aceste întrebări ne vor însoții toată viața). Femeia trebuie să se adapteze la noua ei condiție de mamă, un proces complex și dificil.’’ Datorită tensiunilor, efortului de adaptare la noua situație vei resimți oboseala caracteristică acestei etape. Ai citit? Acum întoarce-te către femeile din preajma ta și provoacă-le să își amintească de acea perioadă, să ,,își ia ochii și gura de pe tine’’ și să îți povestească din experiența lor. Tu singură vei alege ce ți se potrivește sau nu din acele experiențe. La acea vreme de care îmi amintesc cu drag, poate am simțit nevoia să am alături o mamă, o soacră sau o prietenă, nu a fost să fie. Acum ascultânt povești de viață (am văzut durerea unei femei care nu a putut fi mamă, soacra și-a atribuit acest rol; femei care nu au fost lăsate să fie mame de propriile mame pentru că le priveau tot ca pe copii), mă fericesc că nu au fost lânga mine. Am avut încredere în Dumnezeu și în instinctul matern care pulsa în mine și m-am descurcat. Am avut și un soț, care la acel moment a înțeles consumul meu de energie pentru a face fața experienței prin care treceam. Ce am trăit eu este doar o altă experiență și tu o vei avea pe a ta. Iubește-ți copilul și ai încredere în tine și în el. Ajută-l să se dezvolte armonios într-un mediu adecvat, iar când el doarme întoarce-te către tine, nu uita că ești femeie! Citește o carte, fă-ți manechiura, ascultă o melodie, vorbește cu o prietenă, dă-ți voie să te reîncarci cu energie pentru a emana în jurul copilului tău, calm, căldură, încredere și multă iubire!