Incertitudini

Ești adolescent, ce frumoasă este viața! Nu ai griji, ai aripi, visuri,dragostea iți învaluie întreaga ființă. Și într-o zi, ai întalnit bărbatul…Vrei să crezi că este iubirea vieții tale, renunți la visele tale pentru a te prinde în visele lui. Cine spune că femeia trebuie să renunțe la visele ei? Nimeni! Nimeni nu o spune cu glas, toți sunt pentru egalitatea între sexe, dar multe suntem crescute înca din vremea când încalțam pantofii mamelor noastre, când îi foloseam rujul si rochia mult prea mare pentru noi; suntem crescute tacit sub aceasta lozincă "Trebuie să renunți la tine! Trebuie să zambești fie că ai chef sau nu( pentru admosfera barbatului), nu poți să arați că ești obosită sau tristă (tot pentru el). El muncește din greu pentru tine și copii! Suntem crescute pentru a fi un cocktail plin de arome pentru el, bărbatul de langă noi (să fim soții, amante, prietene, parteneri de afaceri sau mame). Asa ca în numele dragostei ce îi porți, ghidată de o frumoasă creștere în cultul ,,bărbatul este lumea ta”, renunți la tine ca el să devină lumea ta.
Dar ce te faci dacă după ani de renunțări, ani în care tu aproape te-ai depersonalizat, te trezești…Și
îți dai seama ca el nu are nici un vis! Nu are, sau tu nu faci parte din visul lui. Te trezești! Îți este dor de tine și speri ca cel de lânga tine ” lumea ta” să înțeleagă ca ești om. Un om care poate trăi pentru copii, pentru soț, pentru părinți, dar acest om pentru a rămâne o ființă umană, are nevoie de personalitatea lui.
Îți scoți personalitatea la vedere, dar el se înfurie…cum și de ce!” Ce îți lipsește? Ce te nemulțumește?”
"Aer! Am nevoie de aer în plămânii mei nu pot trăi cu aerul din plămânii tai! Vreau să trăiesc!” Așa cum fiecare om, animal, plantă sau lucru are un loc al lui, ai și tu nevoie de locul tău ai nevoie să aparti. Încerci să îi explici, să îl faci să înteleagă că ai nevoie să te iubească pentru ceea ce ești nu pentru ceea ce își închipuie el că ești, nu ești o iluzie ești din carne și oase.
Nu ai fost auzită ani și ani încă de când erai o mogâldeată de copil, ce te face să crezi că vei fi auzită acum! Așa că îți iei viața în piept, acum deja femeie matură ( oricum lupta cu viața ai dus-o mereu singură, tu și Dumnezeul tău), cu riscul de a fi considerată ca ieșită din matcă, pe căi greșite.Te reântorci în momentul de la 18 ani. Adolescența! Tinerețea! Simți acea putere care urnea atunci toate rotițele vieții, vrei să recuperezi tot ceea ce ai lăsat neterminat atunci.
Adolescența! Frumos și puternic cuvânt, plin de visuri și putere. Rămâi singură și te întrebi, ce am fost eu pentru el? Și mintea creează o parabola, parabola vieții tale ,, A fost odată un om, a vazut undeva o bucată de pământ frumoasă și bună de rod, așa că a mers și a luat-o făra nici un drept de la propietar. Anii au trecut, pământul nu pleca din acel loc așa că omul nostru a început să neglijeze bucata de pământ. Și într-o zi când a crezut că poate pierde acel pământ s-a trezit. Dar nu s-a trezit pentru a repara gardul, pentru a uda, săpa sau semăna pământul, s-a trezit și a pus foc pentru a arăta cine este stăpânul’’
Adolescența! Îl întalnești, este tânăr frumos și se poartă ca un adevarat cavaler.Te prinde în mrejele lui, îți vorbește de luna de pe cer și cât de mare este iubirea ce-ți poartă. Și tu îl crezi…ai atâta nevoie să înțelegi tot ceea ce îți răscolește trupul tânăr de 17 ani. Îți face cunoștință cu familia, cu prietenii,
tu ești universul lui! El este viața ta, plutești, totul în jur cântă, fluturi se zbat în stomac, sângele de foc îți aleargă prin vene. Și…Este seară, sunteți voi doi înconjurați de lumânări parfumate , flori și șampanie. Te întrebi…ce sărbătorim? Și printre șoapte de iubire și asigurări îți spune: te iubesc dar trebuie să ne desparțim. Cutremur! Lumea ta se prăbușește în haos, nu înțelegi…flori! Șampanie ! cuvinte de iubire! Pentru cine și pentru ce … Te uiți la el și te întrebi dacă îl cunoști. Viața ta nu va fi
ușoară de acum încolo, nu ai să înțelegi pentru nimic în lume acest lucru controversat, atâta iubire și nimic pusă într-un pahar.
Dacă gandești că totul ți se întâmplă pentru că tu nu meriți, pentru că nu ești destul de bună sau destul de bogată, îți spun că te înșeli! Toate le gândești pentru că încă îl iubești și îți este mult mai ușor să cauți ceva în tine decât să îl vezi pe el așa cum este, dacă l-ai vedea ți-ai spune: hei! Unde ți-a fost capul, ai fost oarbă? Toată această durere va trece, adu-ți aminte de valoarea ta și ai curaj să întalnești
o altă iubire. Nu te izola de teama unei noi suferințe, din fiecare experiența învătăm ceva și fiecare experiență te va întări. Iubirile eterne sunt cele care nu s-au consumat, dacă puteau fi consumate cu siguranță treceau la o altă formă a iubirii.

Adolescența! Iubire! Adevarata iubire este când cei doi se respectă când au puterea să înțeleagă felul celuilalt de a fi, când are puterea să îl iubescă cu bune și rele când îl iubește pentru ceea ce este nu pentru ceea ce face pentu ea(el), iubirea…El are lumea lui, ea are lumea ei si totuși pot cladi o lume în care să existe,, noi’’

Normalitate

Îmi amintesc, parcă a fost ieri... noian de amintiri îmi vin ca un tăfălug în minte. Am nevoie să retrăiesc acele clipe, uneori mă întreb dacă acesta nu este un ultim strigăt al feminității care încearcă să se pregătească pentru o nouă etapă a vieții. Privesc femei însărcinate, femei care au pruncii la sân, închid ochii și retrăiesc… Însărcinată! Da, sunt eu, o femeie la 19, la 20 și 23 ani. Fiecare moment a fost unic, și cât de mult aș vrea să găsesc cuvinte potrivite, acestea sunt atât de sărace pentru a descrie tot ce simte o femeie însărcinata! Port experiența dureroasă a unei mame care a rămas cu brațele goale și sânii plini de durere…privind neputincioasă cum minunea abia născută pentru viață trece încet spre neant. Sunt apăsată de experiența ce te face să mergi cu această suferință ani si ani fără să te poți elibera. Nimeni nu poate lua locul nimănui, fiecare avem părticica noastră în această lume (niciodată nu am să pot întelege invidia ce macină oamenii, lupta și datul din coate pentru a fi superior celui de lângă tine, când este atât de simplu! Trăim întotdeauna în dreptul nostru, niciodată în locul altuia). Port experiența unei noi împliniri și asta mă face să îmi amintesc… Însărcinată! Eram conștientă sau nu de starea mea…Mă bucuram în fiecare minut de misterul care creștea în pântecul meu. Eu și acea minune eram una, aceeași simțire, aceeași bucurie sau tristețe. Momente în care savurăm orice tresărire a trupului micuț țintuit prizonier în trupul meu; momente în care trăiam o teama cumplită vizavi de clipa descătușării lui din prizonierat și iesirea către lumină. Un copil este mereu o viața, iar viața născută este un cuvânt necunoscut, adevarat, viu…Copilul este concretizarea visului în realitate. Mama este matricea vie care știe cum, de ce, și pentru cine are un sens în această viață, copilul pe care îl va aduce în lume va fi confirmarea sensului vieții ei. Mama are rolul de a iriga și proteja, ea este sursa tuturor emoțiilor ce vor fi nutrite de minunea numită ,,copil’’. Nașterea este însoțită de fenomene care generează în timpul vieții intrauterine, reacții emoționale majore, este un eveniment care marchează debutul vieții de relație. Prin natura sa este un eveniment traumatic atât pentru mamă cât și pentru copil, producerea ei solicită cele două organisme la maxim. Prin naștere întregul organism matern se angajează într-un intens efort fizic și psihic. Nașterea este însoțită de teama…nu odată, acea teama și eu eram nedespărțite, iar la celălalt pol exista conștienta ca am să mă trezesc când totul va fi trecut și îmi voi aminti acea teamă ca pe un vis urat. Există teama legată de durerea fizica inevitabilă, teama anxioasa legată de întalnirea cu propriul copil (Oare va fi asa cum am visat! Va fi un copil sănatos? Mă voi descurca?) întrebări și temeri ce te ia cu asalt și cărora nu ai să le dai un răspuns. Momentul întâlnirii dintre mamă și copil este plin de tensiune emoțională. Reprezentarea mentală a copilului este una anticipativă, de regulă aceasta este foarte puțin în concordanță cu copilul real. Se spune că parinții ,,își adoptă’’propriul copil, corectând imaginea construită anterior conform realitații. Sugarul își recunoaște mama după miros, el nu o vede încă. Apropierea mamei îi semnalizează sugarului mirosul acesteia, îndepărtarea de ea îi solicită auzul. Prin diferențierea între senzațiile auditive și cele olfactive, copilul va recunoaște și aceste două simțuri de o intensitate puternică, îl vor ajuta să recunoască corpul mamei, care se apropie. La contactul cu mama, corpul lui dispare pentru a fi unul cu cel al mamei. Percepția auditivă va continua să se dezvolte și se va modifica atunci când mama îl ține în brațe, deoarece corpul produce vibrații pe care sugarul le simte. Subiectul despre micuța minune care se pregatește pentru lupta cu viața este extrem de vast, ne vom ocupa de el alta data mai pe larg. Vreau să ma întorc la mine ca mamă și nu numai, vreau să mă întorc la mamele ce vor citi aceste rânduri. Draga mea, acum ai parte de momente unice, prin care au trecut și femeile din preajma ta. Anii care au trecut au facut ca amintirea acelor clipe să se estompeze. Mama, bunica, mătușa, sora sau vecina a simțit la un moment dat tot ceea ce simți și tu acum, aceleași temeri, aceleași bucurii comune tuturor femeilor și totuși unice pentru fiecare mamă. ,,Știi…te porți straniu! Nu te mai recunosc! Ești schimbată! Pur și simplu nu mai ești tu!’’dacă auzi aceste vorbe stai o clipa și citește ,,După naștere, trăirile mamei sunt în continuare tensionate, predominant negative, încărcate de spaima de a nu putea face față îngrijirii copilului, de a nu-i îțelege nevoile, de a nu-și putea da seama de eventualele lui suferințe și boli (aceste întrebări ne vor însoții toată viața). Femeia trebuie să se adapteze la noua ei condiție de mamă, un proces complex și dificil.’’ Datorită tensiunilor, efortului de adaptare la noua situație vei resimți oboseala caracteristică acestei etape. Ai citit? Acum întoarce-te către femeile din preajma ta și provoacă-le să își amintească de acea perioadă, să ,,își ia ochii și gura de pe tine’’ și să îți povestească din experiența lor. Tu singură vei alege ce ți se potrivește sau nu din acele experiențe. La acea vreme de care îmi amintesc cu drag, poate am simțit nevoia să am alături o mamă, o soacră sau o prietenă, nu a fost să fie. Acum ascultânt povești de viață (am văzut durerea unei femei care nu a putut fi mamă, soacra și-a atribuit acest rol; femei care nu au fost lăsate să fie mame de propriile mame pentru că le priveau tot ca pe copii), mă fericesc că nu au fost lânga mine. Am avut încredere în Dumnezeu și în instinctul matern care pulsa în mine și m-am descurcat. Am avut și un soț, care la acel moment a înțeles consumul meu de energie pentru a face fața experienței prin care treceam. Ce am trăit eu este doar o altă experiență și tu o vei avea pe a ta. Iubește-ți copilul și ai încredere în tine și în el. Ajută-l să se dezvolte armonios într-un mediu adecvat, iar când el doarme întoarce-te către tine, nu uita că ești femeie! Citește o carte, fă-ți manechiura, ascultă o melodie, vorbește cu o prietenă, dă-ți voie să te reîncarci cu energie pentru a emana în jurul copilului tău, calm, căldură, încredere și multă iubire!

Într-o dimineață

Te-ai trezit într-o dimineață, una din multele dimineți ce s-au perindat de-a lungul vieții tale.Te-ai dat jos din pat, te-ai spălat, te-ai îmbrăcat și ai servit micul dejun, dar...Simți că acea dimineată nu seamană cu celelalte, repeți aceleași activitați pe care le faci de ani, dar acea dimineață este diferită. Prinzi cu coada ochiului că, soțul, soția, mama, fiul sau fiica te privesc diferit, alungi gândul și îți spui: ''e doar o părere!''
Te pregătești să mergi la serviciu, dar la ușă...îți amintești că nu mai ai un job de câțiva ani. Întrebarea ''de ce?' 'trece fugară prin mintea ta, apoi dispare; ești încântat de trilurile păsărelelor ce înveselesc acea dimineață. Ieși în stradă, razele blânde ale soarelui de dimineată îți mângâie obrajii, te îndrepți spre parcul din capătul străzii trecând pe lângă vecini și cunoștințe, și simți privirile lor, nu mai sunt acelea pe care le știai. Glasuri zglobii de copii îți atrag atenția ''ce draguți!''și simți în spatele tău căzând pe asfalt pietricele care îți erau destinate. Ajuns în parc te odihnești pe o bancă și încerci să îți amintești...
Când și cum viața ta s-a schimbat, este aceeași și totuși diferită, cunoscuți pe care îi simți străini și străini pe care îi cunoști, nave spațiale, voci necunoscute, o persoană ce îți ascultă convorbirile telefonice, un far mereu aprins la fereastra ta, spitalizări și reveniri acasă, noianuri de idei ce vin și pleacă fără încetare, fără să reușești să le trasezi o ordine, vrei să înțelegi dar nu reușești. Tot ce știi este ca ești o ființa umană, trăiești și vrei ca și ceilalți să vadă asta.
Undeva, am citit câteva rânduri care mi s-au părut interesante, dacă ești de acord te invit să faci o călătorie cu mine. Dar poți face această calatorie numai dacă te-ai regăsit într-un fel sau altul în descrierea mea de mai sus, eu nu promit nimic, doar întind către tine o mână așteptând să îți simt mâna și împreună să căutăm o mică parte din răspunsul pe care îl cauți. În continuare, tu ești cel care poți face ca oamenii să accepte schimbarea ta, și să fie alături de tine pe mai departe.
Schizofrenia, este o boală asociată cu un grad mai ridicat de stigmat, prin comparație cu bolile precum depresia, epilepsia sau nevroza. Din studii reiese că sistemul de servicii adresat persoanelor cu probleme de sănatate mintală este incomplet, cu verigi slabe sau verigi lipsa. Persoanele cu probleme de sănătate mintală sunt captive într-un cerc vicios, care funcționează astfel: ajung într-un spital decompensați, în stare gravă, de criză, în spital sunt tratați, sunt compensați; odată externați din spital însă, fie că nu mai urmează tratamentul prescris, fie din alte cauze se agravează starea lor de sănatate (marginalizarea lor socială) ajung din nou la spital, tot în stare gravă; de fiecare dat șansele de a se însănatoși sunt mai mici. În cazul bolilor unde nu se poate vorbi de vindecare, obiectivele principale ale planului terapeutic sunt:
-menținerea unui grad de funcționare maxim
-gestionarea optimă a simptomelor bolii și consecințelor acesteia, atât pe termen scurt cât și pe termen lung, asupra întregii vieți a pacientului.
Tipurile de servicii ambulatorii, oferite persoanelor cu tulburări psihice care traiesc în comunitate s-au diversificat în țarile cu o bună asistență psihiatrică. Sănatatea mintală, nu înseamnă numai lipsa de boală mintală, ea poate fi legată de câteva caracteristici și anume: puterea de a organiza existența într-o familie, grija fața de copil, grija de a-ți caștiga existenta într-un serviciu, grija de a nu tulbura relațiile de serviciu sau de habitat. Baza tratamentului în schizofrenie este medicația, dar asta nu face ca psihoterapia și alte terapii psihosociale să nu ocupe un loc important.
Psihoterapia condusă de un profesionist experimentat îl poate ajuta pe pacient să faca fața mai bine problemelor de fiecare zi determinate de schizofrenie. Terapia îl poate ajuta să își îmbunătățească abilitațile de comunicare, relațiile, abilitatea de a lucra și motivația pentru a continua tratamentul. Învățând despre schizofrenie poate să o înteleagă mai bine. Îl poate ajuta să facă față stigmatizării legate de faptul ca are schizofrenie.
Atât pacientul cât și familia sa pot beneficia de pe urma terapiei, care oferă sprijin și educație familiilor. Simptomele au o șansă mai mare de ameliorare dacă membrii familiei înteleg boala, pot recunoaște situațiile stresante care pot duce la recaderea bolii și pot ajuta pacientul să nu abandoneze planul de tratament. De asemenea, terapia de familie poate ajuta ca pacientul și familia să comunice mai bine și să înțeleagă conflictele familiale.
Învațarea de abilități sociale și vocaționale pentru a putea trăi indepentent este o parte importantă în tratamentul schizofreniei. Cu ajutorul terapeutului, pacientul poate învăța diferite abilitați cum ar fi menținerea igienei, gătitul sau comunicarea eficientă. Astăzi puțini pacienți cu schizofrenie necesită spitalizare pe termen lung, datorită tratamentelor eficiente existente.

Sper ca aceasta mica incursiune ți-a fost de ajutor, nu ezita să cauți, vei găsi cu sigurantă specialiști să te însoțească și călăuzească.

Sunt singur

Sunt singur! Prietenii au uitat de mine, familia se poartă de parcă sunt invizibil, uneori sunt o bucată de stancă pe care o poartă în spate. Dar poate nu sunt atât de singur! Într-un colț al camerei stă prietenul meu, îl privesc îi zâmbesc și gândesc ,,este prieten?aliat?’’ Prin intermediul lui ajung la oameni și pot fi cine vreau eu. Pot fi un farmacist timid, pot fi o soție frustrată, pot fi un băiețel de 5 ani, sau pot fi chiar eu, de ce nu! Am uitat să vă spun știu că și acest prieten mă trădează. Ființe precum ,,un robot portocaliu cu trei rubine în frunte, șobolani albi cu o mulțime de ochi ce vorbesc limbi străine’’ mă urmaresc prin intermediul prietenului meu. Asta mă face să îl țin mai tot timpul acoperit cu un material de culoare roșie, așa mă protejez. Sunt în fața prietenului meu, a... am uitat să vă spun, el este calculatorul meu, cadoul mamei înainte să moară. Mama...Ea este singura care mă întelege sau ,,era’’ așa spune tata. Nu înteleg de ce spune,,era’’ eu îi aud glasul în fiecare seara. Toți îmi spun ca este doar în capul meu, eu știu mai bine! dar îi las să creadă ce vor. Sunt în fața prietenului meu și fac ceea ce fac în mod regulat, tastez la întamplare cuvinte. Știți, mintea mea este o întreagă rețea plină de autostrăzi și multe lumini, idei, cuvinte și sclipiri... Tastez : FARĂ ETICHETĂ (toți punem etichete, de ce?), aleg la întamplare și dau peste un site. Sunt ,,n’’ pe aici, unele interesante altele nu. Pe ăsta în ce categorie îl voi încadra? Știți? Am un carnețel în care țin evidența. Când mama mă umilește ,,prostule, tâmpule’’mă liniștesc citind în carnețel. De când trăiește în mintea mea, mă umilește, uneori mă întreb este mama sau nu?
Povestea de sus poate fi viața mea sau viața altora, dacă și ție ți se întamplă să dai de acest site vei găsi și adresele Centrelor Sociale în care vei putea beneficia de dezvoltarea abilităților de viată independentă participând la activitățile de grup și activitățile din cadrul atelierelor de artizanat, artă decorativă, tâmplărie, croitorie, etc. Te poți gândi: înțeleg rostul consilierii psihologice, psihiatrice, dar cu ce ma ajută pe mine să merg la atelierul de....’’ Vreau să îți spun câteva lucruri despre aceste ateliere: 
-frecventarea acestora îți oferă oportunitatea de a desfășura activități semnificative pentru îngrijirea personala, a productivitații și relaxării.
 - te va ajuta să ai o stare de bine și satisfacție prin efectuarea de obiecte valorificabile
 - te va ajuta să îți recapeți abilitățile de viață pierdute sau care nu mai funcționează la parametrii normali.
 - să dezvolți noi abilități, aptitudini și interese 
 - să dezvolți încrederea în tine
Tehnicile creative permit conștientizarea și rezolvarea conflictelor intrapsihice. Materialele folosite te vor ajuta la activarea și încurajarea în autocunoaștere, îți vor favoriza autonomia, îți vor îmbunătății relațiile interpersonale. Vei învața să cunoști modul personal de a simți și reacționa, cercetând diferite materiale din cadrul atelierelor (lemn, lut,mătase, etc) îți vei îmbunătăți percepția și posibilitățile folosirii materialului după diferite posibilități creative. Dacă argumentele mele nu te-au convins, vino și experimentează în viața ta! Tu esti cel care hotărăște dacă merită sau nu. Cercetările arată că 1 din 3 persoane va avea pe parcursul vieții o problemă de sănătate mintală. Acea persoană pot fi eu sau cei apropiati mie. Dacă și ție ți se întamplă ești pe sit-ul potrivit, informează-te și cere ajutor! Aceste cuvinte le-ai mai citit? Cu siguranță, au fost spuse, eu doar le repet aici în acest articol și te îndemn: cere ajutor!

ÎNTINDE O MÂNĂ

Persoanele cu probleme de sănătate mintală au dreptul la viață. Dacă cunoști astfel de persoane întinde-le o mână de prieten și nu o marginaliza.
Daca, ești chiar tu....., te simți marginalizat? Nu ai de ce! Ești parte a societății în care trăiești! Vrei ca cei din jurul tău să te privească și să te accepte? Primul pas este de a te accepta tu pe tine și faptul că a avea o boală mintală nu îți schimbă statutul de om. Ascunzându-te nu faci altceva decât să permiți stigmatizării să te însoțească. Fă un pas către schimbarea mentalității în ceea ce privește marginalizarea persoanelor cu probleme de sănătate mintală.
Stă in puterea ta, ca într-o bună zi stigma pe care o induce boala psihică, urmată de rejecția socială să nu mai existe. Boala psihică are de multe ori efecte devastatoare asupra persoanei, dar ea poate coexista cu o personalitate excepțională, cu talentul, cu creativitatea și o limpezime și pătrundere psihologică extraordinară.
Cine nu a fost încântat în copilărie de poveștile '' Crăiasa zăpezilor'', ''Mica sirenă'', Hainele cele noi ale împăratului''? Hans Christian Andersen, a fost scriitor și poet danez, celebru pentru basmele sale, celebrat de regalitate și aclamat pentru bucuria adusă copiilor din Europa. Basmele sale continuă să fie publicate în milioane de exemplare. În copilărie el și-a construit un mic teatru de jucărie, stătea acasă făcând haine pentru păpușile lui, și citea toate piesele care îi cădeau în mână; a fost pasionat de literatură. Era recunoscut pentru faptul că memora integral piesele lui Shakspeare.
După moartea tatălui, Andersen lucrează ca ucenic atât pentru un țesător cât și pentru un croitor. Mai târziu lucrează într-o fabrică de țigări unde colegii îl umileau spunându-i că este fată. Chiar dacă era dislexic, el învață să vorbească fluent limbile engleză, daneză și germană precum și limbile scandinave.
Între 15 și 20 procente din populație prezintă simptome de dislexie, acestea incluzând probleme de citire și scriere, printre altele. Rezolvarea acestei afecțiuni poate fi destul de dificilă și frustrantă, durând din copilărie și până la maturitate, uneori nu poate fi vindecată pe parcursul întregii vieți.
Artiști celebri ramași în istorie, precum Leonardo da Vinci sau Pablo Picasso, au suferit de dislexie. Potrivit Huffintgton Post, chiar și în zilele noastre, la Hollywood, există câteva personaje celebre, cu o carieră impresionantă, în pofida acestei boli : Orlando Bloom - cunoscut pentru filmele " Pirații din Caraibe" și "Stăpânul inelelor", Patrick Dempsey - celebrul actor din serialul "Grey's Anatomy", Tom Cruise, cântăreața și actrița Cher, Sir Anthony Hopkins și lista poate continua.
Oameni faimoși de-a lungul vremurilor au fost diagnosticați cu o boală psihică, fără contributia lor, societatea ar fi fost mai săracă. Boala a fost și pentru ei la fel de împovărătoare ca a persoanelor obișnuite, dar modul cum au reușit să o înfrunte, realizând în același timp capodopere, teori inovatoare sau mișcări politice importante, ne spune că boala mintală nu reduce din valoarea ființei umane.
Nu te teme să recunoști că ai o astfel de problemă, așa vei face primul pas spre destigmatizare.

Pentru prieteni

Binecuvântat ești tu care îți faci timp
Să asculti vorbirea-mi dificilă,
Tu, care mă ajuți să aflu că dacă perseverez
Pot fi înțeles.

Binecuvantat ești tu care niciodată nu-mi poruncești:
''Grăbește-te''
Și care nu iei sarcinile mele asupra ta,
Pentru că eu adesea am nevoie de timp, mai degrabă
decât de ajutor

Binecuvântat ești tu care înțelegi că
Este dificil pentru mine
Să-mi exprim gândurile prin cuvinte.

Binecuvântat ești tu care cu un zâmbet
Mă incurajezi să mai încerc
Înca odată.

Binecuvântat ești tu care niciodată nu-mi amintești
Că astăzi ți-am pus acceași întrebare de două ori.

Binecuvântat ești tu care mă respecți
Și mă iubești așa cum sunt.

( Autorul este necunoscut, am gasit aceasta poezie pe o coală învechită de timp și m-am gândit să o împartășesc cu voi, oricare dintre noi poate să spună cuvintele astea măcar odată în viață.)

TRISTEȚE

Orbiți de trupul trecător, ei merg târaș prin viață
Și se hrănesc cu clipe de amor,cu dulcele macabru
Se îmbată cu clipe efemere, săruturi și sudoare.
Cu carnea plină de patimi și desfrâu!
Orbiți de nurii ce tresaltă,de mladierea brațelor
Hraniți cu dulci șoapte sau vorbe de desfrâu,
Pierduți în reveria clipelor ce trec,
N-au timp să-ți simtă tresărirea,
Suflet ucis de neiubire,de ce te zbați să mai trăiești!