Incertitudini

Ești adolescent, ce frumoasă este viața! Nu ai griji, ai aripi, visuri,dragostea iți învaluie întreaga ființă. Și într-o zi, ai întalnit bărbatul…Vrei să crezi că este iubirea vieții tale, renunți la visele tale pentru a te prinde în visele lui. Cine spune că femeia trebuie să renunțe la visele ei? Nimeni! Nimeni nu o spune cu glas, toți sunt pentru egalitatea între sexe, dar multe suntem crescute înca din vremea când încalțam pantofii mamelor noastre, când îi foloseam rujul si rochia mult prea mare pentru noi; suntem crescute tacit sub aceasta lozincă "Trebuie să renunți la tine! Trebuie să zambești fie că ai chef sau nu( pentru admosfera barbatului), nu poți să arați că ești obosită sau tristă (tot pentru el). El muncește din greu pentru tine și copii! Suntem crescute pentru a fi un cocktail plin de arome pentru el, bărbatul de langă noi (să fim soții, amante, prietene, parteneri de afaceri sau mame). Asa ca în numele dragostei ce îi porți, ghidată de o frumoasă creștere în cultul ,,bărbatul este lumea ta”, renunți la tine ca el să devină lumea ta.
Dar ce te faci dacă după ani de renunțări, ani în care tu aproape te-ai depersonalizat, te trezești…Și
îți dai seama ca el nu are nici un vis! Nu are, sau tu nu faci parte din visul lui. Te trezești! Îți este dor de tine și speri ca cel de lânga tine ” lumea ta” să înțeleagă ca ești om. Un om care poate trăi pentru copii, pentru soț, pentru părinți, dar acest om pentru a rămâne o ființă umană, are nevoie de personalitatea lui.
Îți scoți personalitatea la vedere, dar el se înfurie…cum și de ce!” Ce îți lipsește? Ce te nemulțumește?”
"Aer! Am nevoie de aer în plămânii mei nu pot trăi cu aerul din plămânii tai! Vreau să trăiesc!” Așa cum fiecare om, animal, plantă sau lucru are un loc al lui, ai și tu nevoie de locul tău ai nevoie să aparti. Încerci să îi explici, să îl faci să înteleagă că ai nevoie să te iubească pentru ceea ce ești nu pentru ceea ce își închipuie el că ești, nu ești o iluzie ești din carne și oase.
Nu ai fost auzită ani și ani încă de când erai o mogâldeată de copil, ce te face să crezi că vei fi auzită acum! Așa că îți iei viața în piept, acum deja femeie matură ( oricum lupta cu viața ai dus-o mereu singură, tu și Dumnezeul tău), cu riscul de a fi considerată ca ieșită din matcă, pe căi greșite.Te reântorci în momentul de la 18 ani. Adolescența! Tinerețea! Simți acea putere care urnea atunci toate rotițele vieții, vrei să recuperezi tot ceea ce ai lăsat neterminat atunci.
Adolescența! Frumos și puternic cuvânt, plin de visuri și putere. Rămâi singură și te întrebi, ce am fost eu pentru el? Și mintea creează o parabola, parabola vieții tale ,, A fost odată un om, a vazut undeva o bucată de pământ frumoasă și bună de rod, așa că a mers și a luat-o făra nici un drept de la propietar. Anii au trecut, pământul nu pleca din acel loc așa că omul nostru a început să neglijeze bucata de pământ. Și într-o zi când a crezut că poate pierde acel pământ s-a trezit. Dar nu s-a trezit pentru a repara gardul, pentru a uda, săpa sau semăna pământul, s-a trezit și a pus foc pentru a arăta cine este stăpânul’’
Adolescența! Îl întalnești, este tânăr frumos și se poartă ca un adevarat cavaler.Te prinde în mrejele lui, îți vorbește de luna de pe cer și cât de mare este iubirea ce-ți poartă. Și tu îl crezi…ai atâta nevoie să înțelegi tot ceea ce îți răscolește trupul tânăr de 17 ani. Îți face cunoștință cu familia, cu prietenii,
tu ești universul lui! El este viața ta, plutești, totul în jur cântă, fluturi se zbat în stomac, sângele de foc îți aleargă prin vene. Și…Este seară, sunteți voi doi înconjurați de lumânări parfumate , flori și șampanie. Te întrebi…ce sărbătorim? Și printre șoapte de iubire și asigurări îți spune: te iubesc dar trebuie să ne desparțim. Cutremur! Lumea ta se prăbușește în haos, nu înțelegi…flori! Șampanie ! cuvinte de iubire! Pentru cine și pentru ce … Te uiți la el și te întrebi dacă îl cunoști. Viața ta nu va fi
ușoară de acum încolo, nu ai să înțelegi pentru nimic în lume acest lucru controversat, atâta iubire și nimic pusă într-un pahar.
Dacă gandești că totul ți se întâmplă pentru că tu nu meriți, pentru că nu ești destul de bună sau destul de bogată, îți spun că te înșeli! Toate le gândești pentru că încă îl iubești și îți este mult mai ușor să cauți ceva în tine decât să îl vezi pe el așa cum este, dacă l-ai vedea ți-ai spune: hei! Unde ți-a fost capul, ai fost oarbă? Toată această durere va trece, adu-ți aminte de valoarea ta și ai curaj să întalnești
o altă iubire. Nu te izola de teama unei noi suferințe, din fiecare experiența învătăm ceva și fiecare experiență te va întări. Iubirile eterne sunt cele care nu s-au consumat, dacă puteau fi consumate cu siguranță treceau la o altă formă a iubirii.

Adolescența! Iubire! Adevarata iubire este când cei doi se respectă când au puterea să înțeleagă felul celuilalt de a fi, când are puterea să îl iubescă cu bune și rele când îl iubește pentru ceea ce este nu pentru ceea ce face pentu ea(el), iubirea…El are lumea lui, ea are lumea ei si totuși pot cladi o lume în care să existe,, noi’’