- să nu ajungă o povara pentru cei dragi, își dorea o moarte fulgerătoare (poate și-a dorit-o de prea multe ori, încât la mâniat pe Dumnezeu...)
-și să nu uite fețele celor pe care îi iubea.( The Notebook).Uneori îmi aminteam de acest om, aș fi vrut sa ii cunosc viața, să îi aud gândurile, să îi văd primii pași...
L-am revăzut peste un timp și mi-a spus râzând,, până la urmă este adevărat: de ce te temi nu scapi,, Am vrut să știu ce s-a 'ntâmplat!
Mergând pe drumul vieții a întins mâna să culeagă mărul de aur și s-a întamplat să fie mărul din Eden, nu l-a putut culege și s-a întors din drum...De multe ori a repetat istoria, iar într-o zi în fața lui, exact la cotitură îl aștepta cu chip hidos, perfid invalidant! Fețele celor dragi nu le uitase, mai păstrase memorie cât să continuie să se chinuie. M-a privit, încă îi simt ochii și m-a întrebat: de ce?
Am tăcut rușinat. Poate că a fost doar un scut în care a ricoșat toata furia ce n-o putea da altora! S-a aplecat la urechea mea și mi-a șoptit ,, A fost un timp când visam să ticluiesc cuvinte pe hârtie, acum ele mă ticluiesc pe mine... I-am luat durerea și am plecat știind că am să mă-ntorc cândva!
(din același jurnal)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu